Fiecare zona a tarii are anumite traditii și obiceiuri specifice de nunta. În zona noastra, a Bucovinei, exista și unele obiceiuri comune cu ale altor zone dar sunt și altele care se respecta doar aici, de exemplu în majoritatea zonelor tarii se apeleaza la o singura pereche de nasi, în timp ce la noi pot sa apara mult mai multe perechi ... aceasta ar fi doar una dintre traditii. Va prezentam o lista cronologica cu cele mai uzuale traditii și obiceiuri din care va puteti inspira și apoi sa decideti pe care dintre acestea le veti respecta.
PEȚITUL - este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati sau cu parintii sai) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul în vederea casatoriei. În zilele noastre, de cele mai multe ori petitul este o formalitate, și de regula parintii sunt instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se casatoreasca. Îndiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au decis casatoria, petitul se încheie cu ciocnirea unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere.
INELUL DE LOGODNĂ - reprezenta în trecut însemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna sugera statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara și mai scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare și mai scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna este o adevarata arta, cu atat mai mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana pentru totdeauna (AICI mai multe detalii despre alegerea inelului de logodna)
PLOCONUL - NĂȘITUL - reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia și-i doresc ca nași. In unele zone ale tarii ploconul cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar, ... În zona noastra ploconul poate fi și mai „subtirel”, rezumandu-se doar la o sticla de bautura „mai fina” și / sau diverse alte cadouri. Conform traditiei, mirii se duc la nași neanuntati, ciocanesc la ușa și spun "nașule, am venit cu ploconul....uite-l ! Ne cununi ori ba?". Nașul trebuie sa inspecteze cu atentie ploconul, și daca este multumit de ceea ce se afla în cos primește darul: "Da, finule ! Da ploconul incoace și sa fie cu noroc !". În zona noastra se obișnuiește alegerea a mai multor perechi de nași ... sunt și cazuri în care nașii sunt de ordinul zecilor și în astfel de cazuri se desemneaza, de obicei, un așa numit „naș mare” care este cel mai apropiat de miri și se nimerește, de asemenea, sa fie și cam cel mai „potent” financiar ☺.
CAVALERII DE ONOARE - în vremurile stravechi, mireasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal și fugea cu ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere aleasa inimii sale de incercarile familei de a o recupera. Astazi au roluri simbolice, iar cel principal este de a insoti mireasa la cununiile civile și religioase, dar se mai pot ocupa chiar și de furtul miresei.
ÎMBRĂCĂMINTEA IDENTICĂ A CAVALERILOR ȘI A DOMNIȘOARELOR DE ONOARE - Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea mireasa cu forta și impreuna cu camarazii sai fugea cat mai departe de familia acesteia, cavalerii și domnisoarele de onoare se imbracau identic cu mirele și mireasa pentru a-i deruta pe urmaritori. În felul acesta rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca și de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor insuratei.
BĂRBIERITUL MIRELUI - Acest obicei reprezinta tranformarea flacaului în barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura neascutita a unui cutit). În tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste. În tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare și lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta sa îi pazesca cu strasnicie, caci daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni barbat. Acest obicei nu este foarte raspandit în zona noastra, dar puteti sa optati pentru el ... macar ca și modalitate de distractie !
VOALUL MIRESEI - este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce și o nota de mister și eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar putea imagina o mireasa fara voal ? Dar radacinile acestui obicei de a purta voal nu sunt deloc placute. Voalul isi are originea în perioada în care casatoriile erau aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, și deci era prea tarziu pentru mire sa se mai razgândeasca și sa refuze casatoria.
GĂTITUL MIRESEI - Nasa / Nasele, mama, surorile și domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba și accesoriile pregatite. La final, nasa prinde în parul miresei voalul si, eventual, coronita / diadema (de cele mai multe ori, mireasa are deja parul prins și aranjat, inclusiv voalul si diadema, asa incat nasa doar se preface, miscand un pic de voal).
CEVA VECHI, CEVA NOU, CEVA DE ÎMPRUMUT, CEVA ALBASTRU - Exista cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei și a generatiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia) sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au în fata lor. Ceva de imprumut (poseta, un pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o persoana cu noroc în viata pentru a „imprumuta” norocul și proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua sau o batistuta) semnifica fertilitatea cuplului.
HORA MIRESEI - se mai numeste și „nuneasca” și are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare în fata casei miresei.
TURTA MIRESEI - nu prea este intalnita în zona noastra - La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei în patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti și vor avea mult noroc în anul urmator.
AȘEZAREA MIRESEI LA STÂNGA MIRELUI - provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita și apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia.
VERIGHETELE - Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea în Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate, în majoritatea cazurilor, din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat și puritatea sa.
CĂLCATUL PE PICIOR - Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior în timpul dansului în jurul mesei (in biserica) va conduce în casnicie și va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus.
MĂRTURIILE - (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite în martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga și belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc în parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor.
ARUNCAREA DE GRÂU ȘI OREZ - Graul și orezul se arunca în calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului și fertilitatii acestora. Se pot arunca la cununia civila si / sau la cea religioasa precum și la intrarea în localul desfasurarii nuntii.
VALSUL MIRILOR - Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor și de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive și pot prezenta la microfon într-un mod mai deosebit și dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia. Mai multe detalii despre dansul mirilor găsiți aici !
FURTUL MIRESEI - este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe ascuns, și feriti de privirile mirelui și ale nasilor, rapesc mireasa și o duc într-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita în sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi în grija nasului pana la miezul noptii, și a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana în ora 12, nasul ar trebui sa fie cel care plateste rascumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil. toată aceasta distractie ar trebui sa ia cat mai putin timp posibil. Invitatii au venit toti sa sarbatoreasca alaturi de voi și de obicei perioada în care este furata mireasa reprezinta un moment mort în cadrul nuntii în sensul ca lumea nu prea va dansa ci va sta mai mult la mese asteptand negocierile și intoarcerea miresei. Daca lipsa acesteia dureaza mai mult de 30 de minute, invitatii pot interpreta gestul ca pe o lipsa de interes fata de petrecere.
TORTUL DE NUNTĂ - este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei, cat și cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce îi permite pastrarea la congelator, etajul superior al tortului poate fi pastrat astfel încât mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.
ÎMBĂLȚUITUL MIRESEI - SCOATEREA VOALULUI - Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun în mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii îi scoate voalul din par, în timp ce mai multe fete tinere incearca sa impiedice, simbolic, acest lucru. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul voalului, nasa il și inlocuieste cu o esarfa, pentru ca toată lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat în femeie. Acest obicei este, de regula, acompaniat muzical de melodia „I-ati mireasa ziua buna”. Voalul scos este prins de mireasa în parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar aceleia care va prinde buchetul aruncat.
ARUNCAREA BUCHETULUI DE MIREASĂ - Fetele nemaritate se grupeaza în spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul în care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita în curand. Unele mirese prefera sa nu-si arunce buchetul purtat toată seara, pentru a nu-l deteriora și aleg sa arunce altul care a fost creat special pentru acest moment.
ARUNCAREA JARTELEI - Mirele îi va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite sa aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul în care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.
TRECEREA PRAGULUI - Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia în brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara în caminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei.
ÎNTORSĂTURA - CIORBA DE POTROACE - Dupa o noapte intreaga de baut și dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa, la unii dintre socrii sau chiar la sala unde a avut loc nunta, și continua petrecerea de a doua zi, denumita și „întorsătură”, „întorcătură” sau în alte zone, „ciorba de potroace”. La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele, nasii, sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre nunta si de a-i felicita inca o data pe miri.
MERSUL LA BISERICĂ CU NAȘII - Traditia spune ca nasii de cununie trebuie sa îi scoata pe miri la biserica, la o saptamana dupa nunta (se poate și un pic mai tarziu). La aceasta iesire se binecuvanteaza noul camin care a fost format din dragoste și intelegere. Nu este nevoie sa mai organizati o petrecere, se lasa la latitudinea fiecarui cuplu.
LUNA DE MIERE - Desi în zilele noastre notiunea de „lună de miere” are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp în care sa le tina departe de casa în speranta ca și ele se vor indragosti de ei. Astfel a început sa se formeze notiunea de „lună” petrecuta de cei doi singuri și izolati de restul lumii. Mierea a aparut în aceasta expresie, intrucat bautura cu care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. și de aici notiunea de „lună de miere”.